TOP 5 replici care mi-au INCERCAT sarcasmul

Sunt uneori situatii / oameni care ma „provoaca” sa apelez la doza de sarcasm. Iar eu nu ma pot abtine :))

Este imposibil sa nu fi primit si voi de-a lungul anilor replici care v-au lasat muti. Muti nu pentru ca nu ati fi avut raspunsul, ci pentru ca ati fost suficient de rabdatori / educati pentru a nu reveni cu ceva pe masura. Sigur si eu pun intrebari stupide, dar, din cate stiu, nu a scris nimeni despre asta, nici nu m-a inclus intr-un top. Inca.

Pana la momentul respectiv, sunt la adapost si scriu eu despre situatii care m-au facut sa apelez la sarcasm (si sa ma bucur din plin de asta, recunosc).

5. „Seful dvs. cu ce va plateste?”

Am primit intrebarea asta prin 2013, cand lucram ca redactor sef. Domnul respectiv insista cu o posibila colaborare si mentiona beneficii, parteneriate, colaborari si cati bani ar putea sa iasa daca am face si am drege. Vindea servicii de organizare nunti (la propriu) si gogosi (la figurat). Tin minte ca ascultam semi plictistita, semi amuzata pana cand aud: „Domnisoara, si eu si dvs. vrem sa facem bani, ok? Ca doar nu lucrati pe ochi frumosi acolo. Seful dvs. cu ce va plateste?”

In secunda doi mi s-a rupt filmul. El chiar astepta sa ii spun cu ce. As fi apelat la sarcasm, dar nu am facut-o (nu degeaba situatia ocupa doar locul 5 in topul meu). Mi-ar fi placut, dar cine stie ce as fi zis, asa ca i-am multumit pentru entuziasm si am inchis instant apelul.

4. „Ce mancati dimineata, domnisoara?”

Anul III, examenul 8/13 al sesiunii – Literatura Americana, proba orala, Profesor Mihai Mandra… la care daca treceai te simteai ca si cum trecusei la toata sesiunea cu 10 pe linie. In timpul expunerii, ma blochez putin pentru ca nu stiu exact raspunsul la o intrebare. Vede ca sunt blank total si imi spune „Ce mancati dimineata, domnisoara?” …………… nu apuc sa scot un sunet, ca imi spune „Stiti ceva? Ia sa ne vedem noi in toamna, ca si-asa nu mi-a placut nici vocea dvs. azi.”

Da, pe “vremea mea” (sau cel putin in 2010) puteai sa pici un examen pentru ca ditamai profesorul universitar nu avea rabdare, nu era obiectiv sau nu iti placea vocea. Evident ca m-a lasat fara replica. Oricum, ce rost ar fi avut sa mai spun ceva?

3. „Esti credincioasa?”

Intrebare pe care am primit-o de nenumarate ori, inca din liceu, in doua situatii: cand a venit cineva la mine pentru prima data si mi-a vazut coltul cu icoane, carti cu rugaciuni, matanii, etc. sau cand ma inchin, din diverse motive, in spatii publice.

Ce intrebare este asta „esti credincioasa”? Cine sunt eu sa evaluez si… cum ar trebui sa raspund? „Da, sunt foarte credincioasa” SAU  „Nu, nu sunt, doar colectionez din pura placere obiecte religioase” ?

Credinta nu se masoara, nu se pune pe cantar. Credinta se simte, se traieste, iar „evaluarea” ei cred ca nu are loc pe pamant si nici cat timp suntem in viata.

2. „Stiti unde va aflati? Va aflati intr-o clinica privata!”

Am fost pentru prima (si ultima) data, prin 2014/2015, in clinica Anima Victoriei. Medicul nu imi spusese nimic de costuri suplimentare fata de ceea ce discutasem la telefon insa la receptie mi s-a cerut o suma mai mare decat ma asteptam. Cardul il aveam la mine, dar POS-ul lor nu functiona, iar cash aveam cu 20 lei mai putin decat necesarul.

Ii spun teribil de ofuscatei (dintr-odata) domnisoare de la receptie ca nu am stiut initial de acest cost, ii explic cum stau lucrurile, ii dau toti banii pe care ii aveam la mine si ii spun ca ma intorc in 10 minute cu cei 20 de lei. Nu a fost suficient. Domnisoara mi-a cerut buletinul pana ma intorc si, cu o spranceana ridicata si buze tuguiate, mi-a servit replica plina de spirit si profunzime: „Stiti unde va aflati? Va aflati intr-o clinica privata!”

Raspunsul meu „la interior”: „Pe cuvantul tau? Si eu care credeam ca sunt intr-un parc de distractii si mi s-au terminat jetoanele”. Raspunsul „la exterior” a fost unul ceva mai politicos si mai ferm.

1. „Eu cred ca aveti chef astazi sa va schimbati banii la Gara de Nord.”

Sa sune tobele! Asta este cea mai recenta si cea mai „tare” replica primita, de departe. De altfel si cea pentru care doza de sarcasm nu s-a lasat deloc asteptata.

2018, Gara de Nord Bucuresti. Eu intr-o rapida miscare, trenul si el pregatit de miscare in 10 minute. Automatele de bilete cazute la datorie. Super, la ghiseu cu mine! In geanta, cash 1 x 100 lei, 4 x 1 leu. Cele 3 persoane din fata mea sunt intelegatoare, asa ca imi aud urechile „18 lei, domnisoara”. Ii dau doamnei 100 de lei si o intreb daca este de ajutor pentru rest sa ii dau si 3 lei.

Instant, “doamna” incepe sa tipe la mine si… tineti-va bine… imi spune: „Auziti domnisoara, dvs. aveti chef sa schimbati astazi banii la Gara de Nord? Noi lucram cu banii clientului, nu ati auzit de cooperare?”

Blank cateva secunde… in spatele meu se pufneste in ras. Imi revin si ii raspund in acelasi stil: „Auziti doamna, dar de cand trebuie sa dau socoteala la ghiseul CFR despre banii pe care ii am in geanta? Nu ati auzit de respect sau de OPC?”

Imi da nervoasa biletul, eu dau sa fug la peron si aud in urma mea aceeasi voce “suava” dandu-mi lectii de viata: „Sa stiti ca ati pornit pe un drum gresit in viata don’soara!” ??? Say what, lady ??? Ma opresc si ii strig si eu: „Multumesc pentru grija, dar drumul meu in viata nu a inceput in fata ghiseului de bilete CFR”.

Bineinteles, am prins si trenul. Ca sunt fata buna, nu ca doamna intrigata de la ghiseu.

P. S.  Va astept cu idei, sfaturi, discutii si voie buna pe Facebook EdeBine.ro, pe Instagram Edebine, dar si pe YouTube Elena Raluca (Edebine.ro)