“Intunericul” din tine – de ce sa va imprieteniti

Ce ascunde intunericul nu stim niciodata, asa ca tuturor ne este teama de el. In special de “intunericul” din interiorul nostru, pentru ca acolo am acumulat frici, frustrari, defecte, lupte incredibil de grele.

De ce nu ne apropiem de “intunericul” din noi

Am vrea mai degraba sa uitam de partea asta a noastra, sa o ascundem. Fie pentru ca retraim durerea cand o accesam, fie pentru ca ne este rusine sau teama sa ne “aratam” in fata oamenilor exact asa cum suntem. Cu “imperfectiuni”, cu momente in care nu am procedat “ca la carte”.

De cele mai multe ori insa, motivul pentru care nu accesam “intunericul” din noi este acela ca stim foarte clar ce va aduce: confruntarea celor mai mari dureri si esecuri ale noastre.

Gandul ca nu stim cum sa gestionam situatia si valul de emotii greu de suportat… vina, durerea, neputinta, frica… toate ne fac sa amanam, uneori o viata intreaga, momentul “marilor confruntari”.

Suntem diferiti si purtam luptele personale in ritmul nostru

“Intunericul” ne forteaza (si bine face) sa lucram cu propria persoana ca sa iesim la lumina, spre o varianta a noastra mai buna. Stim ca am putea face asta, dar simplul gand la drumul pana acolo aproape ca ne paralizeaza.

Pe de alta parte, este normal si de inteles faptul ca fiecare dintre noi dezvolta grade diferite de constientizare a umbrei sale.

Poti trai o viata intreaga destul de linistit ignorand, la fel cum poti fi permanent tulburat de lucrurile ramase nerezolvate in interiorul tau. Moment in care este vital sa lucrezi cu tine, sa iti spui povestea, sa accepti ajutorul celor dragi sau al unui specialist.

Cum poti face din “intunericul” tau un ajutor

Poti transforma “umbrele” tale in prietene. Poti valorifica partile mai putin bune din viata ta transformandu-le in surse de putere, experienta si autocunoastere. Cum poti face asta?

1. Le recunosti prezenta. Sunt parte din tine si din viata ta. Sa le negi inseamna sa negi parte din tine insuti;
2. Vorbesti deschis despre ele. Cu cineva apropiat (familie, prieten) sau cu un specialist (consilier dezvoltare personala, psiholog, psihoterapeut, psihiatru)
3. Intri in detalii si le intelegi de aproape. Cum te fac sa te simti, ce ai invatat, ce nu iti place, cum te blocheaza, ce ai putea sa faci ca sa te raportezi intr-un mod mai obiectiv / constructiv la toate aceste parti intunecate ale tale.
4. Le valorifici la maximum. Inveti din ele lectiile necesare, apoi inchizi intr-un mod sanatos acele capitole. Cu alte cuvinte faci noi pasi in evolutia ta psihica / emotionala, te simti mai bine in pielea ta si muncesti pentru dezvoltarea ta personala.

Doua lucruri pe care vreau sa nu le uiti

1. Vulnerabilitatea asumata public vine “la pachet” cu posibilitatea de a fi inteles gresit / judecat de anumite persoane, insa mult mai multi vor fi cei care te vor admira pentru curaj sau, mai frumos, se vor regasi in povestea ta si se vor simti in sfarsit intelesi.

   Cand am recunoscut, in articolul din Observatorul Prahovean si in podcastul Generatia lui John, perioada din viata mea cu depresie si atacuri de panica am stiut ca multi oameni, chiar si apropiati, ma vor privi cu alti ochi. Mai buni sau mai rai.

   Insa am stiut si ca mult mai multi oameni din lumea asta mare se vor simti intelesi, ajutati, indreptatiti sa simta ce simt, incurajati sa lupte. Pentru ca exista viata dupa depresie si dupa nemiloasele atacuri de panica.

   Mesajele de la zeci de oameni nu au intarziat sa apara dupa articol si podcast, ba chiar am reusit sa ajut pe cativa dintre cei care mi-au scris sa nu mai faca atacuri de panica. Pe restul i-am directionat spre ajutor specializat. Am stiut ca am procedat bine si ca expunerea mea da roade in cel mai bun mod cu putinta. La fel poti incerca si tu.

2. Pana nu ai curajul sa te “imprietenesti” cu “umbrele tale” o viata linistita va ramane doar un vis. In momentul in care incepi “sa sapi” in interiorul tau, sa iei fricile una cate una “la rost” si sa inchei capitole, te apropii tot mai mult de linistea interioara dupa care ai tanjit atat de mult timp.

   Eram convinsa in 2017 ca depresia si panica imi vor dicta viata. Credeam ca nu mai este cale de scapare, iar pastilele vor fi “prietenele” care ma vor ajuta sa fiu functionala.

   Asta pana cand am ajuns intr-un “intuneric” atat de dens, incat mi-am spus: mai rau de atat nu are cum sa fie, deci vreau sa stiu cum trebuie sa lupt ca sa ies de aici. Au urmat 3 ani de tratamente, oscilatii, eforturi, terapie si, mai ales, cel mai de pret lucru…. 3 ani in care am scos lucruri la iveala din intuneric.

   Iata-ma in 2022 fara depresie, fara pastile de aproape 2 ani, cu atacuri de panica aproape inexistente. Nu doar ca lucrul cu partile mele intunecate m-a adus la lumina, dar am inceput sa ajut eu insami alti oameni sa faca asta. Cu edebine.ro, cu discutii terapeutice in privat, cu noile cursuri pe care le-am facut si, din octombrie 2022, cu facultatea de psihologie pe care o voi incepe.

Asa sa te gandesti mereu: pana nu ai curajul sa faci un pas “de partea cealalta” nu ai de unde sa stii cum poate fi. Poti doar sa-ti imaginezi, stand cuminte in banca ta. Insa dupa ce faci pasul si vezi cat de bine incepe sa se simta… nu mai e cale de intoarcere. O sa vrei sa fii din ce in ce mai bine si vei fi, te asigur!

Sunt aici. Pot fi ghidul tau pe acest nou drum al dezvoltarii personale, in care obiceiurile sanatoase si gandurile bune iti vor aduce viata pe care o meriti!

E de bine!

Cu drag,
E.R.